nu am întâlnit
niciodată maluri
cu spatele drept
într-un lac
unde sânul tău
desenează timpul cu
litere mici
nu se mai aud cercuri limpezi
târându-şi
unghiile în colţul ultimei ore
în care se află o
intersecţie de păsări
dintr-o altă
tinereţe cu sângele îmbâcsit
de chipuri
acopăr pământul
cu umerii tăi decojiţi de singurătate
şi îţi culeg
trupul din culorile care nu au învăţat
să vorbească citeţ
din acest motiv
iubito
nu ascult zilele
prăbuşindu-se în oameni
cu buzele strânse
ar trebui să
descifrez mult prea multe nopţi
dintr-un singură
frunte
şi nu am viaţa învăţată
pe de rost
am urcat în
pielea unui munte fricile tale
ca o lume
întreagă
în care degetele
pietrelor îşi ţipau luciditatea
despărţirilor din
fiecare zi când îţi auzeam bărbia tremurând
în glasul meu
m-aş îngropa
într-un an de sinceritate unde secundele au chipul
descălţat de
linişte şi aş inventa necuprinsul în
ochiul tău drept
în stângul îmi
voi descoperi inima zbătându-se
şi mâna dreaptă
de unde îţi
dăruiesc
zâmbetul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu