peste câmpia de hârtie
albă
în care trăiau inimi cu
spatele drept
un soare clăpăug indica
ora cinci
când cele două iubite de
ocazie
îşi ofereau sânii
samaritenilor de noapte
suntem autorii zilelor
noastre
crescute ca nişte pereţi
de linişte
şi trupuri uitate în
trupuri
nu mai aud culorile
nu mai văd glasurile
nu mai ascultă privirile
stau tolănite în
zilnicitate
şi caută începuturile
de la începuturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu