un singur înger la marginea gropii şi tinereţea coapsei tale

în umărul stâng am ucis un sărut şi o lume întreagă

ţi-a privit urletul din trupul deflorat în drumuri puţine

şi sângele împăturit de vechi peste care se aruncau

scrisorile dependenţilor de realitate

pământul îşi scurgea ignoranţa într-un ochi imens

care avea de-a lungul pupilei un câmp de nisip

şi o gură cu umbre încâlcite prin care se vedea

murdăria singurului ins în care s-au aruncat pietre rotunde

în sensul precis al piciorului de carne în care sunt cusute

ane  simple şi zori răi

pentru că oricât ar calcula cineva timpul rămas până la virgulă

vor rămâne mereu două ore mai înţelepte

şi un tabel cu zei mumificaţi pe care îi admira toată lumea

de jos în sus ca nişte procese verbale din care se hrănesc

oameni cu buzele smulse de la cuvintele porcoase spuse

la intrarea în cuvântul iubitelor de ocazie

mă întreb pe unde zace tâmplarul care v-a cioplit tâmplele

în ucenicia lui pe un munte cu înălţimile cumpărate

pe unde moare curva samariteancă şi de ce cuvintele mele

nu au niciun înţeles

nicio formă

nicio absenţă

iar minţile voastre au fisuri prin care se scurge sensul

spre nicăieri

spre nicicând

până nu mai rămâne decât un adevăr cusut cu aţă şi povestea

piciorului smuls cu încetinitorul

(din cadrul volumului Dimineţi cu mâinile încercuite)