şi aerul avea buzele umede

,,realitatea mea cea mai mare este că nu am avut niciodată o realitate simplă...dar nici nu mi-am dorit una complicată...şi foarte probabil nicio realitate propriu-zisă"

mă întreb

ce gust are femeia

peste care au căzut anii tinereţilor

şi uşile de răcoare cu netimpul pruncilor

aruncaţi de-a lungul urletelor mele

pământul ce îl porţi în sânge

avea o viaţă inventată pe hârtie

un drum invers în iarba necosită

deasupra căreia te-ai născut

cu toate oasele despletite

femeie

ochii cusuţi în trupul meu

au  fost  cândva ape cariate

şi culori

care ne loveau timpanele

unele de altele

până adormeam