până rămânem doar
noi doi îmbrăţişaţi
de pleoapele
înrămate şi lumea curgând
în jurul nostru
cu genunchi zdrobiţi
de bunătate
restul pietrelor
vor creşte în adâncime
şi cerul va fi
din nou limpede
la masa cu
rădăcini cusute în carne
unde îţi savurez
tinereţea
plină de ochi
liberi
de o parte şi de
alta a unui orizont de jucărie
o greutate
purtată în privire
şi o gaură săpată
cu unghiile de un samaritean
aşteaptă
muribunzii să se cearnă de ispite
pentru că nimic
nu este la îndemână
alcoolicul care
îşi bea zilnicitatea pe datorie
şi un alt
dumnezeu care porunceşte mării
să aibă dimineţi
corecte
în fiecare
realitate trăieşte un adevăr orb
şi munţi
necunoscuţi
de alb
(din volumul Dimineţi cu mâinile încercuite)
(din volumul Dimineţi cu mâinile încercuite)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu