două răutăţi mai mici

în piciorul stâng am cultivat ani deschişi

primul era încălţat în acelaşi anotimp

şi de jur împrejurul verdelui picurau arbori

cu frunţile goale

mi-aş adormi toată viaţa

într-un bulevard cu băncile aplecate

în pământul sfârtecat de paşi

şi o mare de nesuportaţi

care îşi fugăresc în haite decolorate

poeţii de hârtie

probabil aş fi şi mai viu

dacă ar trebui să mă încred în arcuşul

unei viori oarbe

când realitatea mă înjunghie în umeri

cu zâmbetul pe buze

şi moartea este cea mai tare chestie

inventată vreodată

(din volumul Dimineţi cu mâinile încercuite)