am spintecat
umbra care sângera
în nemărginirea
drumului
dar timpul nu
lăsa urme în urma lui
doar o neînfricare
mai mică şi restul lumii
admirându-şi cu
tandreţe oasele
şi feţele
sugrumate de pereţi
de asta nu am
învăţat
să ucid cu
mâinile goale
tinereţea iubitei
mele
cum nu am reuşit
niciodată
să-i şterg chipul
din oglinzi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu