nu am găsit nicio
iubire nouă în căderile mele zilnice
peste sacrificiul
de sine ca o raritate sculptată
în jumătaţi de
oră şi mese unde tac retezate
culorile simple
cu o viaţă ceva mai veche decât a mea
din acest motiv este
de la sine înţeles
că într-o lume întreagă
de pleoape
cu prea multe
străzi murdare şi lumini putrezite
în bălţi de
pământ metastazat
nu este loc de întors
peste capul cădelnicioşilor
unde ziua are
picioarele rupte cu încetinitorul
iar nopţile sunt
trupuri cu pielea curată
prefer să aleg
îngroparea într-o nevoie
scobită cu
degetele nespălate de zâmbet
ale unui binefăcător
anonim
şi să mimez
naşterea unei pietre
cu ochii smulşi
de foame
până rămân toţi
întrupaţii căţăraţi în arbori costelivi
şi curve desfigurate
de viaţă rătăcindu-şi carnea
de la un stăpân
la altul
de asta nu vreau
să mai spăl ferestrele
pe ambele părţi
prefer să o fac
în apele
dinăuntrul lor în
care există o limpezime
ca un prunc care
s-a născut de atâtea ori
încât palmele lui
tinere sunt înăuntrul trupului
unei făcătoare de
minuni
frământă timpul
şi răsfoieşte marginile
decojite de sete
(din Vol. Dimineţi cu Mâinile Încercuite)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu