un gând uitat
într-o fereastră timidă
împletea
răstimpuri curate
iar înşirarea de
lumini în buricele degetelor
culege ultimele
minute
ale unui mârâit
de apă limpede
era un anotimp
viu în fruntea neatinsă de înălţimi
întâmplat cu tot
corpul
sunt un alt fel
de dar
părăsit într-un
singur perete
nemângâiat de
culoare
şi nu am glasul
tău
urmărindu-mi
tâmpla
nici punctul
sculptat în apă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu