o altă închidere în trupul tău gol

şi ar trebui să-ţi plâng de mila alunecosului
care îţi dă târcoale
dincolo de ora sculptată
la începutul piciorului
ca o răspântie
în ape neclare?

sunt aşezatul din spatele mesei negre
învârtoşatul amintirilor la preţ redus
şi trupul retezat de gândurile uitate
într-o coapsă cu pielea suflecată
de tinereţe

dincolo de ieri
nu se auzeau respirări
nici încolăcirile arborilor mei curaţi
în tălpile cuvintelor tale

era o linişte de hârtie