tatăl meu nu şi-a
învăţat braţele drepte
erau doar o altă
inconştienţă
care implora
viaţa altora
cu oasele normale
un puţin câte
puţin din implorările lăsate în afara noastră
eram viu în toate
întoarcerile
palmelor
abandonate în chipuri
ca un consens spre
adevărata identitate
a intenţiei
în mama mea
adormeau uneori
vechile răni
redeschise în
scop curativ
de un singur
cuvânt
nenumit
simplitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu