se spune că
a o mia oară
copilul
îşi caută cu
disperare tatăl
ca şi cum lumina
se opreşte
în spectrul
sufletului
şi pentru că în
mine culorile se descompun
fără încetare
nu caut firea
lucrurilor
rareori timpurile
devin anotimpuri de chipuri răsfirate
într-un verde
liniştit în primul început
nelegat la ochi
şi nici somnul nu
îşi face legământ
cu rănile scobite
în degetele altora
nu ştiu dacă o
amintire e în stare să erodeze o alta
cu puterea prezentului
sau dacă e normal
ca două mâini să poarte
aceeaşi noapte
fără resentimente
lasă-te în trupul
meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu