îmi este dor să doruiesc lîngă tine

într-o adîncitură din palmele zeului

se pierdeau rînd pe rînd
culori goale pe dinăuntru

şi oameni întregi
ce-şi scriau gînduri
cu umărul
nu-şi mai auzeau roşul din obraji

da
eu rîd din tine
doruri alungite
aud lumini străpunse
şi ceasuri
dintr-un aer descălţat de vînturare
curgînd în ziduri acelaşi om
fără toate marginile
drepte

din acest motiv
vorbesc perfect doar cînd merg cu spatele
încă neînceput de tinereţea ta
colecţionez furtuni
iubiri
şi umbrele rămase
din îmbrăţişarea
altora