în buzele tale am osîndit
o lume în susca o întindere de claritate
deasupra căreia
nu au răsunat niciodată paşi
sau cuvinte timide
o altă întindere lichidă şi glasul tău
clătinîndu-se de frică
şi animalul pe jumătate mîncat
rătăceau o lume în jos
într-o singură culoare
neîngrijită
iubirea mea se unduia
într-o scrisoare despre
dezdrăgostire
şi resturile animalului cu părul sur
peste care ningea năprasnic
oferea curioşilor de prin trotuare
et caetera
două trei consoane relativ noi
şi o pădure de virgule
în cea de-a doua întrebare
nu se auzea nimic şi nu era nimenisă se milogească ultimului
cu un singur ochi
în cerul frunţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu