şi ai surprins lumescul mişcându-ţi
în degetele de la picioarele unui rugător
la imensitate
dar nu imensitatea propriu-zisă
mai degrabă latitudiniarul acela bezmetic
purtat în venire
ca un bun început de toate sfârşiturile şi nesfârşiturile
care îmi crestează revenirea din trupul celui dintâi pământean
strigat
adulat
în sensuri alungite de urmare şi o idee după
când ţi-aş fi fost
formă până la rădăcină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu