liniştirea de la marginea peretelui

chircitul apropiat peretelui

era un golgotian
din spatele căruia înflorea timpul
poate că acesta este motivul pentru care mă întreb
câte oase de peşte delirează
rătăcind printre străzi

astăzi

când nimeni nu ne-a învăţat
cum să murim într-un colţ

m-am dezvăţat să aleg sclavia vântului
cu picioarele înfierate de chipuri
să văd curgerea sufletelor printre încheieturile tocite
ca nişte patimi
amintirea din vremurile când ne-am fost
atât de vii

câteva umbre cioplesc în auz
o turmă de corbi
ploaia o purtăm sub piele
şi drumurile prăbuşindu-se

de strâmbe