după o zi în care largul se lăsa tras de sfori

mişcându-şi perfecţiunea trupului de lemn
cu o vitejie de neînchipuit
ai venit tu într-un capoţel ce învingea gravitaţia
să îmi povesteşti de ce galbenul
este un fel de astăzi de care ar trebui să mă ţin
cu dinţii mei stricaţi
de amant latin

te-am privit o dată
de două ori
şi a treia oară am strigat să se ducă dracului în tine
toată încăperea mea

brusc
capoţelul de care erai înconjurată vehement
a început să plouă
câteva cutremure mici au şi reuşit să-ţi ţâşnească dintre coapse
până când de frică şi de tine
am chemat cuvintele înapoi
cu toată încăperea
dar cred că era prea târziu
şi au rămas să doarmă afară

vrei neapărat să fie galben?
bine atunci
îmi voi rula pe îndelete o ţigară
iar tu
o vei aprinde pentru mine!






(DD)