genunchiul care priveşte
a despărţit apele
în jumătăţi impare
operaţii estetice
adică ferestre
oglinzi
şi înmormântări cu
pelerinaj
aşa ştiu oamenii să
se înţeleagă cel mai bine
reuşesc să umble
unul prin celălalt fără mănuşi chirurgicale
să-şi răsucească
cuminte respiraţiile
oare ar trebui să
fiu jumătatea care dansează
într-o batistă?
ţipătul apucat de
talie şi aruncat în alt ţipăt?
în trupul meu
sângele este calm
când vorbeşte
mulţimii
mărturisirile au
întotdeauna gust de catifea şi sâni
când se decid
să părăsească
intimitatea hârtiei
şi să devină un
ghid de luptă corp la corp
amintirea femeilor
frumoase care m-au locuit
arde între
solstiţiul de vară şi o lună exagerat de plină
privesc moartea
printr-un ochi de vrabie
apoi îi cedez locul
meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu