[adolescenţii
din noi au rămas o invenţie dintr-un secol cu mănuşi de catifea şi curtezane]
în fond câte mărimi
poate suporta sinele
de câte mâini goale
până la refuz avem nevoie să ne reamintim războaiele din noi
deasupra cărora
cineva a sculptat artistic
câteva frunze din
plastic
aici este locul
unde ne descurajăm reciproc
unde ne arătăm
unghiile murdare de foame şi propoziţiile îmbrăcate în zăbrele
femeile cu buzele
pline de ură şi sex
gropile săpate în
dispreţ
şi toate cimitirele
ca nişte aşternuturi
în răbdarea mea
pentru că ţigările
fumate până în ultima clipă şi îniubitul încăperilor uşoare
nu au avut
niciodată memorie
doar câteva ploi
săpate printre noi
ca o furie tânără
la capătul celălalt
al receptorului nu se mai aude nimeni
nici măcar oraşul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu