Mademoiselle

Mademoiselle

adânc incizat

cu mâna precisă a unui eşafodist de meserie

sânul ei rânjea în numărătoarea imprecisă a bulevardiştilor

clientelari însetaţi de la începuturile cifrei

să-şi atingă iubirea pe toată lungimea sensibilă

a unei sticle

dar cine îşi poate plimba mai bine scârba prin gură decât un condamnat la ora opt

un inventat ca şi mine

despre care nu s-a scris mai nimic la sfârşitul zilei

şi cu toate acestea

bolnav irecuperabil de sinceritatea tuturor femeilor care l-au străbătut

printre gingii

şi-a procurat dependenţa de albastru direct din ultima împărtăşanie a ultimatumului

cuibărit în pielea goală a unei păsări prost intenţionate să mă înveţe

zborul pe de rost

dacă am trăi în insula lui Morus totul ar fi posibil iubirea mea

chiar şi utopiile din noi

căutările domnişoarelor cucerite până la sfârşitul oraşelor

tinereţea băută din adâncurile noastre cu subtilităţile cicatrizate

din când în când

nu s-a numit niciodată în vreun fel propriu

doar personal

în numele tău cel mai concret răspuns

din mine