imagine în imagine(în imagine)
la sfârşitul
cuvântului mi-a mulţumit
muşcându-mă de
timiditate
dintr-un pas mort de
unde se aude scăparea ca o fuga prematură
din noi înşine frunzele
şi-au îmbolnăvit în oameni
toate condamnările
la astăzi
strada care nu m-a
căutat niciodată în timpul săptămânii
nu mi-a ronţăit
frigul de sub unghii
nu m-a strigat din
nume în nume
până la nimic
era o amintire
şi avea gustul
obsesiv al vinului de casă
frământat în degetul
cel mai tânăr
de femeie
dar acest poem are
zidurile zgribulite
cocoşate
căzute în disgraţie
până la chipurile aliniate
în lungimea unui pahar de vodkă
băut până la
jumătatea cărămizilor
violate brutal
aleile din trupurile
noastre au devenit comune
din acest motiv nu
ne-am căutat de frică pe sub piele
cercurile
ca un adevăr
controversat dintr-o pisică cu mâinile ambiţioase
în trenul de o singură
persoană
care
îţi sunt
şi dacă suntem o
singură dată în viaţa asta
iubirea
este cea mai
frumoasă
tiranie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu