cel mai lung minut din viaţa ta
ţi-am alungat
străzile chiar la sfârşitul coridorului
unde nimeni nu îşi
aude privirea
lovindu-se de
pământul rămas sub unghia cuvântului
construit la
sfârşitul unei onomastici
ca un minut
despărţit în silabe
subţire până la
sânge
puţin până la aripă
zburarea înapoi
ne-a căzut din
trupurile formolizate
cu minutele murdare
degetul acuzator al vrabiei în care ne-am ascuns
respiraţiile
se numea joi
lângă o înălţime
oarecare unde cel mai tânăr dintre noi
s-a obligat să
moară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu