22

22

cât de prost mi-am îmbrăcat gropile în carnea ta

cât de greu ne-am inventat colţurile

albul desfigurat până departe

avea adâncimea oamenilor mai vechi de zece minute

în care locuiau căderi imense

şi flori povestite de aproape

în mine

se trântesc uşile în vârstă de o noapte

ploile tinere ca nişte femei cu picioarele în gol

şi descreşteri

foarte multe descreşteri în sus

sau în sânge

a treia zi

după împărţirea trupului meu

în culori sufletiste

în burta chitului se aude o zvârcolire

animalul crescuse până la naşterea mea

de jur împrejurul absurdului

şi era încă seară în numele mamei mele