un senin nou-nouţ
într-o înpăsărare
un singur arbore
mima perfect
omul
din care se auzea
noaptea
clătinându-se
avea
treizeci şi unu de
păsări
aliniate sub numele
lui
ca nişte vagoane de
marfă
condamnate la
ziduri
şi încă ceva
despre care nu ştia
nimeni
că ar exista
în dinapoiul unei
respiraţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu