omul în care se ascund
cuvintele
mi se întâmplă
tăcerea
de sub pleoapa ta
când vreau să te
ating nebuneşte
iar degetele să
treacă prin nimic
direct în spinarea
unei păsări
care doarme într-o
cochilie de melc
melcul învaţă
cercul
pe de rost
cercul se lasă
cotropit de întuneric
şi din noi se văd
camerele goale
atârnând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu