femeia
în care am fost întemniţat
avea mâinile roşcate
ca un zâmbet de băut
zilnic
se oprea în disperarea aceleaşi uşi
izbea cu pumnii deşertul
rămas în ungherele tăcerii mele
ca un prag
şi îmi hrănea foamea cu foame
la începutul
celei de-a treizeci şi noua
bătaie de inimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu