doar o dată pe zi se aude
albastrul
eşti o zi întreagă
sub respiraţia mea
seninul
care ţi-a alunecat
printre riduri
se îmbolnăvise de
limpede
şi era doar o
stradă lungă cât un poet
unde uşile
sunt deschise până
la muşcătură în albul ochiului
poate din cauza asta
nu ai reuşit să-mi citeşti
niciodată
căpruiul
cu mâinile goale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu