bărbăţia acestei păsări
uneori
când pâlpâiau
zidurile
în ochiul
sălbăticit al mamei mele
îmi smulgeam bezna
de sub unghii
şi mă lăsam
ciugulit
de o singură femeie
îmbrăcată
într-un tricou verde
fumam ţigări la
bucată
nu mâncam zile
întregi
nu respiram
doar aşteptam la
mal
să se întâmple
toate zilele de
mâine
şi încă puţin
din tăcerile
tatălui meu
în carnea mea
lumina a lăsat
umbra trupului tău de femeie tânără
în care mă trezesc
şi miroase a
reflexuri
nu a cafea
sunt doar o călcare
în sângele tău
trăiesc cu iluzia
că ne-am împrumutat chipul
dar când mă uit la
mâna mea
la sânul tău
la vitele aburite
de moarte
în care ne trezim
dau la o parte cu
greaţă
identităţile
tuturor taţilor
numai chipul tău
nu a rămas
niciodată scrijelit
în aşternuturi
doar închipuirea
chipului meu
într-o apă
neîncepută
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu