pământul cel de toate zilele
în tine se auzea
întunericul
cobora treptele dinspre
creştet
ca un sabat
un carnaval bolnav
în burta animalului
eram doar eu
singur
alături
cineva străin
scuipa în obrazul
temniţei
caleaşca
trasă de femei
sălbatice
aici
ţi-am risipit
căpruiul într-un cuvânt
despre nimic
eram în acelaşi loc
cu acelaşi
neînceput timid
în cerul gurii
îmi ronţăiai
sfârşitul mâinilor
tolănită în
liniştea mea
în fond
în realitatea ta
nu ai aşteptat pe
nimeni
niciodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu