o altă sinceritate
în burta chitului
se auzea noaptea
se prefăcea că
doarme
dar tu ţi-ai dat
seama
ţinea un ochi enorm
deschis
iar împrejurul
pupilei era un câmp de apă sărată
în adâncimea lui
trăiau frânturi de
oameni
revărsaţi
ca nişte
după-amieze
în centrul
insomniei mele
năruit în cântec
pândit îndelung
animalul din mine
făcea dragoste
în urma lui
marile bulevarde
aveau orbitele
goale
ca o lene
programată a simţurilor
a raţiunii impotente
incunabul
care nu spune nimic
nu tace niciun
minut
chiar dacă eşti o
fugă
care nu mi s-a
întâmplat niciodată
în fiecare seară de
femeie
cineva din noi
pleacă
să cumpere iluzii
şi foame
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu