frânturi de cuvinte şi marginea tăioasă a acestei ape

aveai străzile murdare
curgeau din piept
cu paşi puţini

din coaste
ţâşneşte
apă şi sânge
să primenească cu aer curat
aceasta carceră de sticlă
în care trăieşte chipul meu

poate din acest motiv
sorb cu nesaţ
şuvoaiele de culoare
şi te iubesc

sunt un peşte fericit
în apropierea ta
ca un câmp de apă sărată
unde sclipeşte de fiecare dată altfel

adâncimea