de la începutul naşterii tale
cineva ţi-a rupt
sângele în bucăţi
te-a uitat printre
aşternuturile
unei nopţi oarecare
fără niciun nume
în buzunare
dacă am fi bolnavi
incurabil de asemănare
ne vom prescrie unul
celuilalt
ieşirea din lume
ca o lepădare
inocentă
am trage cu
nepricepere de glezne
până nu mai simţim
nimic
doar maturitatea
picioarelor fără călcâie
gudurându-se de
frică
într-o piruetă
obscenă
respirul
mişcarea
dansul lipsită de
gleznă
este singura
realitate
care ne-a uitat în
viaţă
scârţâind
gemând
ţipând
aşa ne împărtăşim
călcarea
din adâncimea
aceasta
unde până şi
frânturile de cuvinte
s-au dezobişnuit
să clipească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu