uşa

uşa

a învăţat să moară de la vârstă fragedă

aplecată puţin

cu gingiile roase până la gleznă

neînceput te dezlipesc din mine

arunc în ziduri uşile deschise noaptea

alergare

de la unul la altul

dacă ai călca peste asemănarea noastră

cu o singură fugă

te voi răspunde în colţul ochiului

chiar lângă adâncimea aia albă

ca o insistenţă în devreme

visul: cineva murea la uşa ta

te-ai dus să deschizi

a năvălit înăutru un regiment de fluturi

ţi-au întors buzunarele pe dos

şi te-au arvunit pentru ce urma să fie

apoi au sărit pe geam

lăsându-te goală de întrebări

frică tuturor ai urlat

iubirea ne transformă în celălaltul celuilalt