de cuvântul tău
la fiecare
întunecare
dezbrac în
tinereţea femeilor mele
coasta
să-mi priveşti
roiul fluturilor de
prea iubit
cum îşi spală unul
celuilalt apropierile
dacă aşez în
sângele tău umbra unei lacrimi
cuvintele vor purta
lanţuri la picioare
şi vor creşte clădiri
în dinţi de frică
chipul nostru este
un perete cu tencuială nouă
dar voi construi
chipul meu după al tău
ca o topire
necabotină a două urlete
cu amintiri de mame
ca o aruncare peste
cap
nou nouţă
mâine aruncăm
sertarele din piepturi
cât să ne ajungă
din urmă lătrarea acestui abia
început
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu