oamenii care aleargă deasupra pielii şi-au învăţat zilnicitatea pe de rost
şi certitudinea frigului îngropat în obrazul cel mai sincer
ca un somn îngrămădit între cuvintele
proaspăt culese dintr-o crucificare
nu am întâlnit niciun donator de moarte dispus să-şi fotografieze ţipătul
nicio iubită care să-mi dea naştere în fiecare noapte
balerina care a născut unsprezece bărbaţi cinstiţi
s-a ascuns în sângele meu ca într-o cameră de hotel
uneori îmi muşca din tălpi drumurile greşite
iar eu o priveam cu o lăcomie dusă până la orbire
cum încerca să scape de sub conturul tuturor bărbaţilor
care s-au îmbolnăvit de coapsele ei
dimineaţa devreme sprijin aerul să nu se prăbuşească
sub greutatea păsărilor
îmi caut mâinile pierdute în alte mâini
gândesc sfârşitul culorii din obrazul tău
şi eliberez la sfârşitul cărţii
rămăşiţele
dintr-o balerină nelocuită
mă numesc doi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu