iubirea
este un adjectiv
care loveşte
suprafaţa apei
cu propria umbră
sapă gropi în aer
cu dinţi stricaţi
urlă dinăuntrul
pleoapelor
pereţi întâmplaţi
devreme
câteodată
îşi smulge
felinarele din buze şi le transformă în căderi
mimează exemplar
apocalipsa
care nu spune nimic
o palmă întinsă
deasupra acoperă culoarea din zâmbet
dar nu ucide
nu evadează la ore
fixe
lumea este bine
alcătuită în această gramatică
eu sunt
restul este
dar noi
de ce trebuie să
fim de fiecare dată
doi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu