dintr-un om cu gropile deschise în partea dreaptă

                                                        se dedică unui peşte spadă

citeşte-mă

tăcerea este asurzitoare din muntele sculptat într-o piatră

cu vârful unghiei

seara

când îţi dezlipeşti străzile murdare din gingie

şi pădurile mărşăluiesc prin oraş

eu duc în spate un animal de lemn

te-ai întrebat

de ce car peste tot acest viciu

este o literă

pe care toată lumea o primeşte de la naştere

în jurul gâtului singurătatea unei uşi

mi-a dat de înţeles cât de mult

am uitat să mă caut în realitate

nici măcar nu mai avea ce să se întâmple

sau cine

se auzea doar apa lovindu-se de umbra unui singur peşte