uneori
când oraşul are riduri pe sub
pleoape
îţi şterg
întunericul stropit în umeri
şi te acopăr cu tinereţea mea
până la o altă graniţă pierdută
între cuvinte
pentru că locul de unde culeg
începuturile apei
are tăcerea limpede de adâncime
şi pentru că unele drumuri
nu le poţi îngropa suficient de
adânc
să nu mai auzi niciun pas
cerşindu-şi viaţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu