în urechea unui greiere tânăr
lumea îşi calcă în picioare
îmblânzirea
nopţile îşi devorează chipurile
între patru ziduri
până devin un afiş alb
în care nu se mai zbate nicio
umbră
dacă m-aş dezbrăca de oameni
te vei ascunde în piciorul meu
ca să nu îţi mai auzi liniştea
urlând de foame
şi cine ştie
poate am să-ţi construiesc un
peşte
într-unul din călcâie
iubesc creatura care îşi toarce
degetele
în somnul unui bărbat tânăr
femeile care îşi ling tălpile
pe întuneric
pisicile care îşi fugăresc
vieţile
de nouă ori pe zi
şi ultimul cerb domestic
în care şi-a făcut cuib
o pădure întreagă
dacă mâine
ai avea glasul mare de statură
aş aduna toate gropile
abandonate
în inima cotrobăită de lungimea
păsărilor
şi ţi-aş hrăni mâinile
cu zâmbetul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu