păsărarul

Nu mi-am cotrobăit niciodată umbra. Are picioarele mici în paginile acestei cărţi. Plus de asta sunt prea multe trepte vechi în palma ta dreaptă. Ţipă de greutatea anilor. Şi de prea multă realitate cu uşile deschise. Dacă ţi-aş fi măcar o jumătate de oră, poate mă vei scrie în jurnalul de noptieră. Aici, cresc roiuri de cuvinte cu zâmbetul pe buze şi drumul spre luna cealaltă. Când bate frigul dintr-o parte neînsemnată de oameni, iar tu, îţi torci somnul în nesfârşirea ochiului meu de sticlă.