neîngerilor

dimineaţa
ai albastrul smuls în largul ochilor
de o singură furtună
cu zâmbetul în colţul vântului
ca o derivă
ca o fregată unde în catarge atârnă aerul
şi ai vocea tiptilă în pieptul meu

din sânul drept îţi curg trupuri proaspete
şi lumini de unică folosinţă
să-mi speli pentru ultima oară
tălpile