dacă aş sfărâma acelaşi munte
care îţi creşte în largul
ochiului
dimineaţă de dimineaţă
dintr-un timp fără adresă
unde florile au obrazul
liniştit
mă întreb
câte anotimpuri efemere
ar mai găsi în tine
un răspuns?
sădesc fluturi în inima noastră
pentru ca miercuri
când vor ajunge aripă întreagă
să le măcinăm împreună
zborul
noaptea
mâinile tale au glasul adânc
în vârful degetelor
pentru că aici se ascund oceane
întregi
şi oameni încă tineri
de înălţime
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu