Ieri am avut o discuţie despre necesar şi relativitate. Necesarul corespondat dintr-un trup oarecare şi relativitatea trupului. Dacă ai dezbrăca o formă de toată realitatea ei intrinsecă cel mai probabil vei descoperi substanţa de origine. Pentru că toate realităţile sunt începute de undeva. Timpul stă pe loc. Doar noi alergăm prin el cu furie. Simţim naşterea ca pe un necesar de enunţare al unei ore. Ba chiar îi oferim şi un nume. Ne plac catastifurile. Adorăm să ne aducem aminte unii de ceilalţi. Să construim oameni curaţi, cu mâinile murdare.
Să ne actualizăm informaţiile într-un jurnal de activităţi încruntat. Suntem doar nişte vieţaşi desenaţi la sfârşitul hârtiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu