voi încerca să am echilibrul
zilelor
care îmi curg prin vene
asemeni unui reflexionist ce nu
distinge
diferenţa dintre o trecere de
pietoni
şi o coasă purtată de o femeie
închisă la culoare
sau aş putea să beau o lume
întreagă
până nu aş mai sta în picioare
şi tolănit între coapsele unei
nopţi sincere
aş descifra albul pereţilor
până la imaculare
în orice caz
prefer să smulg pământul de sub
picioarele blocului tău
ca să te prăbuşeşti mai aproape
de mine
aşa
nu îmi vei spune că
inconsistenţa mea
te îndeamnă la necăutare
iar eu
nu pierd timpul să-ţi scriu în sânge
că ultimele jumătăţi de oameni
nu se mai construiesc de foarte
multă vreme
eu unul
nu am auzit niciodată un munte
împiedicându-se de pietre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu