nu am reuşit niciodată să
pictez un ţipăt
oricât de drepte mi-ar fi fost
gândurile
de fiecare dată mâinile îmi
tăceau
încercuite de ziuă
sunt omul cu tălpile murdare de
fugă
care iarna numără ecourile
uitate într-un călcâi
de femeie tânără
şi am pielea proaspăt
construită în locul acesta
unde oamenii înoată în pământ
doar sângele tău îmi strigă
numele
odată pe zi
Să încercuiesc tăcerea,
RăspundețiȘtergeree ceva nou,
doar cuvinte greşite
sau tălmăcite
în focul întunecimilor;
şi ochii închişi pot fi încercuiţi,
să-i ţin mereu deschişi;
e propria-mi concesie,
când dă start la încercuiri...
eu am lipsit...
doar tu mi-ai amintit...
“Bine aţi venit!”