palmele tale lăcrimează
jumătatea
într-un cor de păsări cu
noaptea în cap
peste care atârnă vântul
ca o cortină
într-un colţ îţi respiram
sângele
iar tu
îmi spuneai ce cald miroase
pielea mea
şi ne auzeam tremuratul
la sfârşitul patului
când ne ajungeau din urmă
dimineţile
şi ziua îţi scălda tălpile
ca o îmbrăţişare
îţi strângeam sufletul în braţe
până nu se mai auzea nicio oră
în gemetele tale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu