introvertirea pietrei

nu vând glasuri omule
timpuri stângi
sau trupuri obişnuite
în aruncări întortocheate
şi tot atâtea drumuri
de jos în sus

sunt urmărit de beznă
până în cotlonul cel mai sătul
al fiinţei mele
şi am ochii deschişi de oboseala întoarsă
din absurdul om
de plumb