gustul raţiunii

punctul meu nu este stare de fapt
ci de plecare spre tentaţia insistentei
discuţii încercuite de primul
răspuns adormitor

şi miroase a om pe toate străzile

corpul meu
are o viaţă osândită într-un turn
aproape alb de zăbrele
înconjurat de un pustiu
unde mijlocul se părăseşte înaintea
unui singur copac
pentru că singura noastră realitate

este privitul arborelui
din spatele gratiilor