tălpile îmi erau pline cu drumuri
urgisite să nu se lase îndoite
destul
din partea cea mai stângace treptele
iniţialului
care înconjura pământul
la fiecare doi trei muriţi
şi nesfârşeau capetele limpezi
ale preacucernicei ispite
năclăiţi de urletul înverşunat
al unei culori apropiate
se risipeau în spatele dimineţilor
odată ce voi avea trupul tău
mai are vreun sens să cumpăr
şi un strop de suflet?
ai încerca a surda,
RăspundețiȘtergerecăci nu găseşti la vânzare
nici măcar un strop
din respiraţia zeilor