un altfel de moarte dar mai neîndemânatică

istoria se plictisise pe marile bulevarde
în care nu mai picurau mâini sincere
în care nu există răbdări îmblânzite
şi infiniri să se arunce la picioarele
tandre ale Animalului rănit
în războiul foilor

oameni cu gleznele înşurubate în asfalt
dădeau din cap obosiţi de aplauzele
cipciripiţilor confraţi de tăcere şi împuţinarea
zeilor mai mici împărtăşiţi ca ofrandă
rănitului dintâi
zoreau
gurile rele
gurile bune
şi un puţin inventat prea devreme
să ofere

adevăratul scop pentru care s-au sinucis îngerii

dacă m-aş putea vindeca de răutate
şi să am o întreagă nesfârşire de apă
la îndemână
păşirea la suprafaţa ei
cu certitudine ar fi fost
o nimica toată

dar nu am învăţat niciodată să înot
în trupurile femeilor mele